Gargara cu lacrimi

Te caut.Te-am pierdut.Unde esti?Ahh!Acum am inteles.Acum esti a lui.Acum ii zambesti lui pentru ca el te face fericita.Ce daca ma urasti...nu-mi pasa chiar atat de mult...Nu m-ai pot sa plang,caci plang in zadar.Mi-am pastrat lacrimile intr-o sticla si de acolo sorb seara cand simt nevoia sa plang si fac gargara cu lacrimi.Acum totul a ramas in urma,ca o poveste proasta.Povestile cad,caci sunt ca niste frunze vestejite,in timp isi pierd identitatea si vitalitatea.Asa a fost si cu tine.Mor de nervi atunci cand ma gandesc in fata cui iti musti tu suav buza,cui ii canti tu acele cantece ce ma linisteau pe mine.Tu muza mea,ai murit,o data cu tine si inspiratia mea.Nimic nu mai are sens.Nici natura nu mai poate plange,caci a fost solidara cu mine si a plans o data cu mine.Nici nu stiu de ce te mai caut.Caci pana la urma acum nu mai insemni nimic pentru mine.Acum esti muza altuia.Iar eu,eu trebuie sa-mi caut alta muza.Dar pana atunci scriu...dar parca nu mai are acelasi farmec.Si o vad,si fata mi s-a luminat.Si parca imi vine din nou sa scriu.Tu esti muza mea cea noua sau o iluzie a imaginatiei mele?Si-mi zambeste,dar nu-mi raspunde...si am scris si ea ma privea duios de pe pervazul geamului meu.Si-aprinde o tigara...iar eu iau o pauza si merg la ea.Imi aprind si eu una si o intreb"maine ce vom face?",tot nu raspunde,dar eu astept si ma uit la ea si ea la mine."ma lasi sa te imbratisez?"si casca din plictis si nu-mi raspunde,sting tigara si ma duc sa scriu.Ma asez pe scaun si ma intorc spre ea...dar ea a disparut.O data cu ea si condeiul meu.Ma duc la pervaz,dau de condei dar de ea nu.Dar totusi mi-a lasat un mesaj.Mi-a scris"Tu decizi!"