sâmbătă, 11 decembrie 2010
Am scris
Nu stiu cum stateam o data cu un tovaras la o bere in fata blocului si am realizat ca a mai trecut coaie inca un an.Am incercat sa-mi amintesc tot ce am facut in acest an ce a trecut.Am avut o surpriza cand am realizat ca nu-mi amintesc nici macar jumate.Sau poate ca nu vreau.Un singur lucru mi-l amintesc clar.Imi amintesc cum am inceput sa scriu.Eram intr-o pasa deaia proasta pe care toti le avem uneori.O pasa in care ma simteam neajutorat si aveam mintea plina de ganduri.Am inceput sa pun gandurile pe foaie si asa m-am eliberat.Imi tremura mana pe pix.Incercam sa ma linistesc gandinduma ca in urma mea ramane ce am scris.Prima tema abordata a fost dragostea.Am scris o poveste in care mi-am expus sentimentele pentru o fata...si cu acelasi suflu de putere si aceeasi dorinta arzatoare de a scrie am scris despre armata.Imi amintesc cu drag de acea poveste.Am folosit toate invataturile din povestile tatei despre armata.Apoi am inceput sa-mi amintesc de copilarie.Mi-am amintit de toate poieziile si cartile citite."Supravietuiitorii Cancelarului","Emotie de Toamna","Capitan la 15 ani","Lacul","Nasul" si multe altele.De ele imi amintesc cu drag.Sub paza strasnica a Sfantului Dumitru am continuat sa scriu.Am scris despre relatii nereusite,prietenie,minciuna,ura,sex.Am scris multe,dar totusi prea putine.Am un trecut si in viitor in fata.Trecutul este marcat de ce am scris,dar viitorul?Nici nu stiu.Viitorul este atat de ambiguu si pare atat de sumbru.Intr-o generatie "fucked up",plina de alcool,droguri,tutun,sex si scandaluri incerc sa-mi fac loc pasind timptil si evitand hienele am sa incerc sa-mi fac un rost.Dar ce rost?Nici asta nu stiu.Incerc sa obtin un raspuns din cuvinte incrucisate seara pana tarziu dar toate imi dau acelasi numitor"scrisul".Dar oare atunci cand imi voi pierde motivatia ce rost voi avea?Defapt nu cred ca am sa mi-o pierd pentru ca sunt atat de multe de spus despre atat de multe lucruri.Doar gandinduma la diferentele si asemanarile intre "imi place" si "doare" pot umple pagini cat pentru toata viata.Si multe altele.Dar pana la urma toti ne ducem...asa ca eu vreau sa profit de aceste clipe si sa scriu despre poeti neintelesi,despre oameni crescuti in fata blocului,despre tara in care traim,despre frumos si despre tot ce ma reprezinta.
miercuri, 8 decembrie 2010
Pe sarma
"Daca oamenii ar privi spre cer,intr-o zi de mai.Ar vedea pe sarma doi nebuni,pasind imbratisati"sau cel putin asa spune Tudor Chirila.Eu cred ca e doar una din povestile cuplurilor nefericite din lumea noastra.Cred ca daca toti ar avea curajul sa se refugieze undeva sus doar ei doi,cerul intreg ar fi plin de acrobati.Dar din pacate nu acordam mereu sanse dragostei interzise.Daca cineva drag se opune noi ne conformam.Din cand in cand mai tresar si exceptii.Acei asa zisi "nefericiti ai sortii" isi iau inima in dinti si trateaza dragostea cu "seriozitate" iar dragostea ii rasplateste.Eu n-as putea niciodata sa suport faptul k cineva drag mie se opune sentimentelor pe care le nutresc pentru o fata.Mi-as face bagajul si as pleca undeva departe.As lua-o si pe ea.Ne-am duce undeva unde e cald si unde dragostea noastra sa poata dainui in pace.As vrea undeva unde sa putem sta linistiti pe plaja,sa inotam cand vrem noi,sa o vad uda si sa ma sarute si sa-mi spuna"Te iubesc!".Deasta iubesc Constanta,oras la mare,aici vara este un loc propice indragostitului,aici vara e geniala.Defapt toate anotimpurile.Oamenii sunt ca niste bucuresteni mai de treaba.Dar de ajuns despre acest oras.Cum spuneam as face orice pentru fata pe care o iubesc...Si cred ca am scris destul.
marți, 7 decembrie 2010
Melancolie de Decembrie
Intinzi un parfum de mister.Arome diferite ma imbie din luna in luna...a inceput in Mai.E Decembrie.De ce toata vara m-ai ademenit cu arome ce m-au trimis in stari euforice si halucinogene?Ca acum sa ma imbii cu arome ce ma trimit in stari catatonice?Ca sa-ti bati joc de sentimentele mele?nu-mi raspunde...ea doar sta si se uita la mine.Se ghemuieste usor pe canapea.Ma asez langa ea.Parca toate visele pline de culoare cu noi doi mi se arata acum in fata ochilor,doar ca in alb-negru.Isi aseaza usor capul in poala mea si adoarme linistita.Inchid si eu ochii si incep o ampla meditatie.Incep sa-mi pun intrebari.Oare de ce sunt aici?De ce o mai accept langa mine?Adorm si eu...dupa un timp deschid ochii.Si o vad.Sta in fata mea.Ma trage de mana si ma duce catre un dormitor.Ma aseaza usor in pat si-mi spune"Vreau sa fac dragoste cu tine!".Prin simpla mangaiere a obrazului a reusit sa-mi activeze toate simturile.Muschii imi sunt incordati iar nervii excitati la maxim.Hainele cad de pe noi ca niste simple hartii.Ne infasuram intr-un cearsaf alb.Ne sarutam pasional,ma mangaie lin pe gat.Trupurile noastre formeaza un intreg.Totul dureaza vre-o doua ore,timp in care ne jucam ca doi nebuni.O data cu rasaritul soarelui jocul se termina.O data cu incetarea jocului ia sfarsit si dragostea dintre noi..."Hmm!Ai fost slabut..poti pleca!Si te rog...nu ma suna.A fost doar o aventura.Vroiam sa vad ce pot face baietii de teapa ta...nuimic satisfacator."Si las capul in paman si plec,e greu sa uit aceste cuvinte...melancolia ma cuprinde,la fel ca frigul de Decembrie...
luni, 6 decembrie 2010
Gargara cu lacrimi
Te caut.Te-am pierdut.Unde esti?Ahh!Acum am inteles.Acum esti a lui.Acum ii zambesti lui pentru ca el te face fericita.Ce daca ma urasti...nu-mi pasa chiar atat de mult...Nu m-ai pot sa plang,caci plang in zadar.Mi-am pastrat lacrimile intr-o sticla si de acolo sorb seara cand simt nevoia sa plang si fac gargara cu lacrimi.Acum totul a ramas in urma,ca o poveste proasta.Povestile cad,caci sunt ca niste frunze vestejite,in timp isi pierd identitatea si vitalitatea.Asa a fost si cu tine.Mor de nervi atunci cand ma gandesc in fata cui iti musti tu suav buza,cui ii canti tu acele cantece ce ma linisteau pe mine.Tu muza mea,ai murit,o data cu tine si inspiratia mea.Nimic nu mai are sens.Nici natura nu mai poate plange,caci a fost solidara cu mine si a plans o data cu mine.Nici nu stiu de ce te mai caut.Caci pana la urma acum nu mai insemni nimic pentru mine.Acum esti muza altuia.Iar eu,eu trebuie sa-mi caut alta muza.Dar pana atunci scriu...dar parca nu mai are acelasi farmec.Si o vad,si fata mi s-a luminat.Si parca imi vine din nou sa scriu.Tu esti muza mea cea noua sau o iluzie a imaginatiei mele?Si-mi zambeste,dar nu-mi raspunde...si am scris si ea ma privea duios de pe pervazul geamului meu.Si-aprinde o tigara...iar eu iau o pauza si merg la ea.Imi aprind si eu una si o intreb"maine ce vom face?",tot nu raspunde,dar eu astept si ma uit la ea si ea la mine."ma lasi sa te imbratisez?"si casca din plictis si nu-mi raspunde,sting tigara si ma duc sa scriu.Ma asez pe scaun si ma intorc spre ea...dar ea a disparut.O data cu ea si condeiul meu.Ma duc la pervaz,dau de condei dar de ea nu.Dar totusi mi-a lasat un mesaj.Mi-a scris"Tu decizi!"
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Povesteai unui felinar
Poate ca nu il vezi mereu,poate ca uneori treci pe langa el fara sa-l observi.Poate pentru tine acest strasnic pion,gardian neclintit nu inseamna nimic. Dar sunt sigur ca ti-a luminat calea,atunci cand mintea iti era umbrita de ganduri.Poate ca ar trebui sa stai o data si sa-i asculti povestile.Caci el le-a vazut pe toate,el ne-a vazut pe toti crescand.De acolo,din locul sau,in coltul blocului.Cand se lasa seara el vede cum se imparte "marfa"...el iti poate povesti orice.Aseara soptea o poveste despre niste tarfe perverse ce au amagit un pusti.Poveste trista...doar una din ele.Sunt multe altele,mai rele sau mai bune.El a luminat seara unor pusti ce l-au tatuat"A+T=iubire".Pete de sange pe ciment,sticle palmate,fete ce rezolva pustii la scurt cu 50 de mii,cheta pentru prize,scandaluri in miez de noapte,el le-a vazut pe toate.Azi am vazut cateva fete ce-si aminteau cam vag primul iubit,primul sarut,legat de felinarul de la gang.Poate ca l-ai ignorat cam des sau nu l-ai inteles atunci cand ai trecut pe langa el cu mersul grabit.El este un batran trist,prieten cu toti mosii ce stau pe o banca,uneori imi da impresia ca joaca table cu ei.As vrea sa-i cunosc toate povestile.De placere stau si il ascult atunci cand incepe sa-mi povesteasca.Mi-a spus ca lumea e rea,minte si insala...dara asta stiam deja.Mi-a mai spus sa cred in dragoste,sa nu-mi fie frica sa iubesc,caci a iubi este ceva greu dar magnific.El este sperietoarea celor 40 de mii de asasini ce ma pandesc de dupa gard,el ii tine departe,ma protejeaza...caci demonii ma asteapta la cotitura.Imi amintesc si acum cea mai frumoasa zi a vietii mele,traita vara,"visul unei nopti de vara"asa cum imi place adesea sa o numesc,el a luminat acest vis...Ce pot spune,asta e povestea felinarului ce sta pe strada ta copile,respecta-l si nu-l ocoli atat de des.
vineri, 3 decembrie 2010
Ceva ce am facut din nimic
"Datoria mea este sa fiu sincer cu mine."(G.Calinescu)
"-Sinceritate?Nu stiu ce-i aia."asa i-am raspuns mamei mele acum niste multi ani cand m-a intrebat ce-i aia "sinceritate".Sinceritatea este un termen relativ,termen de care incepem sa ne folosim tot mai putin.A devenit mai usor pentru noi sa mintim.Incep aud tot mai des voci ale unor persoane ce intreaba umiti"-Cum sa spui adevarul?"eu ma intreb oare cum pot dormi acele persoane.
Eu si daca spun o minciuna intr-o zi incep sa ma framant.Problema este ca mint zilnic si nu o data ci de mai multe ori.
In primul rand ma mint pe mine la inceputul zilei,uitandu-ma in oglinda si spunandu-mi ca azi va fi o zi mai buna ca ieri.Foarte rar se intampla asa.Apoi mint persoanele de langa mine prin aparitia mea de parca totul este ok.Nu,nimic nu este ok.
In cele din urma ajuns la scoala,mint si acolo,profesorii,gasesc diverse scuze jalnice care sa-mi motiveze lenea de a invata.Dar oare,aici ii mint doar pe ei?Nu ma mint putin si pe mine?Adica ascund o grava problema in spatele unui"Lasa ca ma iarta!",ma iarta o data,de doua ori,hmm!poate ca si a treia oara.Dar nu cred ca toti au citit fiecare cuvant din Biblie pentru a ma ierta la infinit.
Reevaluand ce am notat pana acum ajung la concluzia ca deja am mintit mult si inca n-am terminat.
Ajung acasa,mama se uita in ochii mei si ma intreaba zambind"Cum a fost ziua ta de azi?",fara nici o ezitare ii spun"Destul de buna!"
Sunt putin cam ipocrit.Intr-un eseu despre sinceritate eu scriu despre minciuna.Sunt de parere ca ele nu pot exista una fara alta.
Nu poate exista adevar,caci sinceritatea se bazeaza pe adevar,fara minciuna.
Adevarul este o sabie cu doua taisuri.
Un om ce spune adevarul ar trebui apreciat de enorm de mult,el nu este un vanzator de iluzii,el vinde realitate.E de inteles,visele sunt frumoas pentru ca sunt asa cum vrem noi dar pana la urma sunt niste iluzii.
Doar de noi depinde sa transformam visele in realitate.Si un prim pas in acest scop este sa incepem sa fim sinceri cu noi.Nu stiu de ce,dar am o vaga banuiala ca multi altii au aceeasi problema ca si mine.MINT!
Cred ca pana la urma George Calinescu are dreptate in ceea ce zice si cred ca vorbele sale ar trebui sa ne ramana intiparite in pleoape petru a ne reaminti in fiecare minut al vietii noastre care ne este datoria.
miercuri, 1 decembrie 2010
Calaul...
Si din zare venii calaul...S-ascutii barda.O vorba din popor spune:"Capul plecat sabia nu-l taie...".Dar cred ca toti cei care au facut ca mine gandesc la fel...Cand cineva pleca capul dadeam si mai tare.Si acum...acum nu mai dorm noaptea.Am mult prea multi oameni pe constiinta...si ii visez pe toti.Ii simt,le e frica,stau in genunchi si ma implora sa-i iert.Singura mea treaba era sa nu las urme...O grimasa imi apare pe fata.Hmm!Asta candva imi era prieten...Dar s-a distrus singur.Asta e!Acum celalalt.Il cunosc,am fost in aceeasi scoala,dar cum a ajuns aici?Il vad...plange,tipa.Ii pun mana pe frunte,vreau sa-i citesc gandurile...Ahh!Ce frumos,se plimba cu prietena lui in parc,se iubesc...ea e foarte frumoasa si il iubeste nespus...si el o iubeste...Dar stai!Eu ce caut aici?Astept,dar ce astept...Ahh uite-l,pe el il astept.Nenorocitul care mi-a furat prietena...Dar tin minte asta...am vrut sa-l omor si am ezitat.Iar acum,acum da peste ea.Ooo,nu!Il vede si ii zambeste...acum e negru,iar ei se cearta.De ce?Acum apare cauza...Pleaca zdreanto!Dar nu pleaca si ii fura dragostea...Nu tu ar trebui sa fi ma aici...ci ala.Pe tine te crut,te chinui prea mult singur.Mai e unul si termin inca o zi de "munca",am cea mai ingrata munca...Sunt calaul angajat de destin sa-i pedepseasca pe cei care sfideaza viata.Oameni care-si fac rau singuri.Si eu am fost unul dintre ei,dar macar ei nu sunt pedepsiti sa bantuie la infinit acest univers si sa...sa decapiteze si sa tortureze oameni descumpaniti ce au nevoie de ajutor...Eu vreau sa-i ajut...singura posibilitate este de ai scapa de suferinta...Revenind!El e altfel,ma sifideaza din priviri,n-are frica de mine...Incerc sa intru in mintea lui,dar nu reusesc.E se ridica si vine catre mine...Ahh!Deja te-ai apropiat prea mult...MOOORII ingratule,moriii in chinuri!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)