miercuri, 29 decembrie 2010
Acel ceva ce-mi rascoleste mintea...
"Tu ai fost prototipul perfect de copil.Niciodata nu spuneai "nu".Eu asteptam aceea zi in care sa rabufnesti.Si nu mai venea..."Si am rabufnit...iar acum tu persoana sceptica ce mi-ai rostit aceste cuvinte o data nu ma mai consideri "perfect",nici nu-mi doresc,defapt nici nu-mi doresc sa ma consideri ceva...uneori chiar vreau sa dispari de frica de a nu-mi fute viitorul asa cum ai facut cu trecutul...Nu vreau sa-ti ceri scuze,sa te lamentezi cu un "imi pare rau",vreau doar sa-mi lasi trecutul in pace si sa nu-l mai rascolesti.Caci daca o faci,eu nu te voi mai ierta vreodata.In seara asta n-am sa dorm...multumita tie,mi-ai pus subconstientul in functiune.Mi-ai dat multe "teme" de gandire.Iti multumesc ca ai reusit sa ma intristezi si sa ma faci sa fiu de la o zi la alta mai putin mandru de mine.Dar eu am sa tac si am sa merg inainte cu capul sus.Caci am pentru cine sa fac asta,si poate ca esti si tu una din acele persoane.Dar nu pot spune ca esti cea mai importanta.Am eu un inger acolo pe undeva ce ma vegheaza si ce-mi poarta de grija.Ea e acea persoana care nu ma judeca pentru ce ai reusit tu sa ma faci sa fiu si tot ea e acea persoana care-mi spune"Trecutul e trecut...si a trecut!"...Da a trecut si ca si el si azi un nou capitol din mintea mea.
luni, 27 decembrie 2010
Eu,tu si o mie de cafenele
"-Domnisoara!Domnisoara!Mai aduceti aici 2 cafele,va rog!"."Eu ma pierd cu tine prin cafenele.Aici imi fumez eu zilele.Si credema draga mea ca ingerii aia draguti de care intrebi tu ii tin ichisi in pagini.""Haide Octavian,fa-mi o declaratie de dragoste...""Vrei sa-ti fac o declaratie de dragoste?Tu esti cafeaua mea din fiecare seara...""Dar eu vreau sa fiu ceva mai tare...""Ahh,nu nu esti ceva mai tare.Nu-mi plac etnobotanicile.Sunt dependent de vise,dar nu de substante ce produc "vise".""-Ahh!Domnisoara!Domnisoara!Ne faceti si noua nota va rog?""Haide draga mea,sa mergem!Caci in seara asta n-am somn,dar am cafea si n-am ce face cu ea.""Dar Octavian eu vreau sa ne plimbam de nebuni...caci si eu te iubesc si cu tine vreau sa fac ce n-am facut cu nimeni."Si am mers si ne-am plimbat.Dar cum spuneam azi n-am somn,dar am cafea si n-am ce face cu ea.Si ne-am oprit la mine pentru o cafea.Si am prins rasaritul impreuna.Si stand pe veranda ma uit la ea si observ cat de frumoasa este in lumina razelor soarelui,parul ei castaniu se deschide,chipul i se lumineaza.Ma asez langa ea,se uita la mine,eu la ea...s-mi zice..."Vaai Octavian!Esti un baiat asa de timid,toata seara ai stat dupa mine si nici macar n-ai incercat sa ma saruti...am venit la tine acasa,nici macar n-ai incercat sa ma pipai,ce se intampla?Nu sunt destul de atragatoare pentru tine?""Draga mea,tot ce vreau eu,e sa-ti privesc chipul luminat si ochii sinceri.Caci eu n-am nevoie de un sarut,eu am nevoie ca tu sa fii aici s ama tii treaz,caci tu esti cafeaua mea."In clipa urmatoare ma darama si ma saruta fara sa rasufle. Apoi ne ridicam,si citesc in ochii ei sinceri dragoste...vad acea flacara aprinsa ce arde mocnit,o mangai usor pe obraz si ii spun"Hai sa mergem la o cafea!Caci eu acolo imi fumez zilele neimportante 23725 in total in fiecare din cele o mie de cafenele..."
miercuri, 22 decembrie 2010
Sa nu crezi
Aseara am stat putin afara.M-am asezat pe bordura gri si rece din fata blocului,cea de langa felinar.Mi-am aprins o tigare...privind cum se ridica fumul la cer,am zarit strajerul neobservat. Batranul felinar din fata blocului.M-a vazut si el.Am inceput sa vorbim.Mi-a spus o poveste...despre un baiat,dar mereu aceeasi fata,aceeasi poveste cu final nefericit,aceeasi poveste ce o spune tuturor celor care vor sa-l asculte.Se facea ca intr-o seara umeda de iulie,dupa o repriza de lacrimi venite din cer menite sa-i spele de pacate,2 copii,un baiat s-o fata,ce mergeau pe o carare ce se lumina la fiecare pas ce-l faceau impreuna.S-au oprit langa felinar.Batranul mi-a spus ca el o iubea nespus caci ea il aducea mereu cu picioarele pe pamant.Tot el mi-a spus ca erau atat de fericiti impreuna,radeau in hohote,se completau...intr-un cuvant se iubeau.Mult timp a trecut de atunci. Cei doi nu au mai trecut de mult in vizita la vechiul felinar ce le-a luminat prima intalnire in intuneric.Si parea atat de ciudat,caci viata s-a jucat cu el atat de mult,apoi l-a rasplatit prin ea.Intr-o seara baiatul de opreste din nou langa felinar...e nelinistit,e perturbat de absenta ei.Dar ea unde era?Departe isi spuse el...Dar nu.Ea veni langa el si il privi.I-a spus"Nu te mai vreau...".Baiatul speriat o strange in brate si ii spune"Dar eu te iubesc..." dar fetei nu-i pasa,si-l parasi.Ceata ii acoperi visele.Vedea forme prin ea,si incerca sa le atinga.Seara de sera...simtitind ca isi pierde mintile isi spuse "M-am indragostit de o amintire..."dar chiar asa era,caci eroul nostru din amintiri se hranea...atunci cand amintirile au pierit a pierit si el...Batranul felinar imi spuse"tu tinere,sa nu crezi in sentimente caci sunt iluzii.".Ma ridic usor,ma scutur si ma indrept spre scara...intorc o privire sictirita spre strajer,arunc mucul de tigara si-i strig"Eu cred in sentimente caci am curaj,dar tu?".
marți, 21 decembrie 2010
Copilul din mine
Ma scufund usor intr-un oncean de griji si probleme.Trag,expir,imi amintesc de copilarie.Viata era asa de usoara,nu aveam nici o grija.Luam calculele in ras,dansam printre tentacule,credeam in miracole.Lumea era roz.Ieri am facut cunostinta cu realitatea.Realitatea e rece si dura.M-a lovit direct in moalele capului.Nu-mi pot reveni,nimic nu e ca inainte.Totul e rece si dur.Nu pot sa cerd ca am uitat undeva intr-un dormitor acel baiat cuminte ce eram o data.El m-a salvat aseara.M-a tras afara dintr-o groapa cu demoni.El m-a condus catre raspunsurile ce le cautam.Visul de aseara este usa din pragul lumii nebuniei.Simt ca iau razna.E ciudat,parca timpul nu ma mai vrea.Singur nu gasesc solutii.Noroc cu acest copil din mine ce aplica o logica simpla:eu,el,narcisism si caterinca. As putea sa scap de el,dar prefer sa-l am mereu in cap caci el e salvarea mea de la inec.M-am grabit sa cresc.La fel ca si timpul,ce s-a depus rapid pe oglinda ce o privesc.Zambesc mai putin,zambesc ca sa ascund armele pe care le detin.Incerc sa plang,dar lacrimi nu ies.Daca ma intrebi eu iti raspund ca fac bine.Dar nu sunt bine...am ajuns a pastrez 2 minti intr-una doar de teama de a nu ma pierde.Muschii sunt incordati la maxim...vreau sa ma relaxez dar nu pot.Dar pe tine cel ce citesti asta acum te intreb ceva"Vlei sa te joci cu mine?".
duminică, 19 decembrie 2010
Nu stiu cine esti
Soare cu dinti.Oras cu colti.Oameni tristi.Si ea plange la balcon...si nimeni nu-i aduce o batista curata sau un paracetamol.Trage plapuma grea dupa ea spre bucatarie.Incalzeste apa,scoate cafeaua,varsa cateva lingurite de cafea intr-o cana...spoi deschide frigiderul si cauta ceva de mancare.Nimic.Doar sticle goale de bautura.O cafea si o tigare.Micdejunde campion.Soarbe usor din licoarea plina de cofeina de proasta calitate si isi spune"am nevoie de un dus fierbinte...".Paseste usor spre baie si priveste catre oglinda murdara si zice"Cine pe cine minte?".Si da drumul la robinet,apa calda curge numai buna...si ea se dezbraca.Apa ii curata pielea,dar nu si trecutul.O tu fata cuminte,casatorita,dar ce vanai burlaci doar ca sa-i arati pisica unui prost.Un pat patat de ratatii ce au trecut prin el.Si ma priveste,si ma intreaba"Ce cauti aici Octavian?"."Am venit aici pentru ca mi-e mila de tine...viata e mai frumoasa fara tine,spune-mi tu ce fata se mai bucura cand aude asta?" si-mi zambeste sadic,iar eu plec.Ajung acasa,vreau sa adorm,si adorm.Si o visez, si ma intreaba"Ce a fost in capul tau cand ai scris asta Octavian?"...
sâmbătă, 18 decembrie 2010
Ura de dinainte de Craciun
Ura imi inconjoara mintea-mi firava.Frigul de afara ma ingheata doar pe mine nu si sentimentele.Sufletu-mi e negru.Ura-mi curge-n vene spre calcaiul lui arhile,nervii sunt activati. Ura ma consuma,ma doboara.Suntem in 18 decembrie,la ora 20:36,temerile imi alimenteaza ura.Si o face mai puternica,mai intensa.Stau stana ca o statuie si astept.Astept un semn de la divinitate ca viata-mi nesemnificativa nu va fi mereu neagra si ca are un rost.Ma caut pe mine,caci m-am pierdut undeva departe...Unde sunt oare?La usa cui sa bat sa ma gasesc?La usa mintii mele caci trebuie sa ma calmez.Si nu pot.Viata imi da pe zi ce trece tot mai multe lovituri.Incerc sa plang,ca sa ma descarc dar nu pot.Cred ca un pictor orb imi deseneaza viata caci e plina de negru.Doar visele ma ajuta sa vad lumina pozitiva a vietii.Asa ca ma asez in pat si astept sa adorm sperand ca atunci cand ma voi trezi viata va fi roz.Dar nu e asa.Dupa un somn agitat de 2 ore,ura e mai intensa.Mi-a cuprins tot corpul.Visez ura,respir ura,mananc ura,simt ura,prin vene imi trece ura pura...In ochii mei se vede doar ura.Incerc sa ma controlez,sa-mi abtin ura.Aprind o tigare si astept...inca astept un semn.Am aprins inca 19 si n-a venit.Incerc sa sparg ceva,sperand ca ma voi descarca.Dar nu,intensitatea gandurilor,a cuvintelor acide ce-mi vine sa le rostesc creste.Si o data ce creste eu mor.Caci ma consum,lupt cu ura,incerc sa o stapanesc si aproape ca reusesc.Dar viata e ca un afrodisiac pentru ura.Ii da tot mai multe motive sa se intareasca.Incep sa ma gandesc ca poate ultima solutie ar fi sa ma arunc de la pervazul geamului meu de la etajul 3,dar oare cu asta as rezolva ceva?Nu cred.Mai e putin pana la Craciun...nu i-am scris mosului,caci stiu ca am fost obraznic,dar daca i-as scrie,i-as cere sa scoata toata ura din mine.As fi un copil aparte,ce nu vrea sa primeasca ceva de Craciun ci sa piarda...
marți, 14 decembrie 2010
Unu Altu
"-Raspunde in gatii matii odata..." "-Alo!" "-Ce faci ma prostule?" "-Hai mars!Ca n-am chef de glume..." "-Ce ai ma?" "-Tocmai ca eu n-am,dar ea are..." "-Sa mori tu?" "-Da ma...du-te dracu!" si inchide.E una din acele seri in care stau si ma gandesc la oameni.Cum sunt oamenii?Diferiti.Asta e primu cuvant care-mi vine in minte.Unu are,alte nu.Unu e fericit,altu nu.Unu e bogat,altu nu.Unu e destept,altu nu.Si petrec cateva ore meditand si ajung la o concluzie..."unisti" au,e bine sa fi"unist" caci daca esti "unist" esti fericit.Dar daca esti "altist" esti condamnat sa fi nefericit.Eu nu stiu ce sunt.Nu sunt nici nefericit dar nici fericit.Sunt undeva la mijloc.Dar in schimb stiu ce e el.El e "altist" cand vine vorba de fete,rare ori cand vine vorba de viata.I-am zis de atatea ori"Bai boule nu mai avea asa usor incredere ca ti-o iei pe spate!".N-am cu cine vorbii...Uneori stau si ma gandesc...oare cat de tare m-am certat cu viata de mi l-a adus in cale?Cred ca destul de rau.Sau poate nu,poate mi l-a adus cu un scop.Sa-l ajut...Dar pe mine?Pe mine cine ma ajuta?Mie cine imi spune un gand bun? sunt sigur ca acum daca vor auzii asta,un grup imens de oameni o sa-mi zica "iti spun eu un gand bun" sau "te ajut eu" va spun si voua ce i-am spus lui,sa muriti voi?Din grupul asta imens foarte putine persoane chiar spun adevarul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)