Unu Altu

"-Raspunde in gatii matii odata..." "-Alo!" "-Ce faci ma prostule?" "-Hai mars!Ca n-am chef de glume..." "-Ce ai ma?" "-Tocmai ca eu n-am,dar ea are..." "-Sa mori tu?" "-Da ma...du-te dracu!" si inchide.E una din acele seri in care stau si ma gandesc la oameni.Cum sunt oamenii?Diferiti.Asta e primu cuvant care-mi vine in minte.Unu are,alte nu.Unu e fericit,altu nu.Unu e bogat,altu nu.Unu e destept,altu nu.Si petrec cateva ore meditand si ajung la o concluzie..."unisti" au,e bine sa fi"unist" caci daca esti "unist" esti fericit.Dar daca esti "altist" esti condamnat sa fi nefericit.Eu nu stiu ce sunt.Nu sunt nici nefericit dar nici fericit.Sunt undeva la mijloc.Dar in schimb stiu ce e el.El e "altist" cand vine vorba de fete,rare ori cand vine vorba de viata.I-am zis de atatea ori"Bai boule nu mai avea asa usor incredere ca ti-o iei pe spate!".N-am cu cine vorbii...Uneori stau si ma gandesc...oare cat de tare m-am certat cu viata de mi l-a adus in cale?Cred ca destul de rau.Sau poate nu,poate mi l-a adus cu un scop.Sa-l ajut...Dar pe mine?Pe mine cine ma ajuta?Mie cine imi spune un gand bun? sunt sigur ca acum daca vor auzii asta,un grup imens de oameni o sa-mi zica "iti spun eu un gand bun" sau "te ajut eu" va spun si voua ce i-am spus lui,sa muriti voi?Din grupul asta imens foarte putine persoane chiar spun adevarul...