Acel ceva ce-mi rascoleste mintea...

"Tu ai fost prototipul perfect de copil.Niciodata nu spuneai "nu".Eu asteptam aceea zi in care sa rabufnesti.Si nu mai venea..."Si am rabufnit...iar acum tu persoana sceptica ce mi-ai rostit aceste cuvinte o data nu ma mai consideri "perfect",nici nu-mi doresc,defapt nici nu-mi doresc sa ma consideri ceva...uneori chiar vreau sa dispari de frica de a nu-mi fute viitorul asa cum ai facut cu trecutul...Nu vreau sa-ti ceri scuze,sa te lamentezi cu un "imi pare rau",vreau doar sa-mi lasi trecutul in pace si sa nu-l mai rascolesti.Caci daca o faci,eu nu te voi mai ierta vreodata.In seara asta n-am sa dorm...multumita tie,mi-ai pus subconstientul in functiune.Mi-ai dat multe "teme" de gandire.Iti multumesc ca ai reusit sa ma intristezi si sa ma faci sa fiu de la o zi la alta mai putin mandru de mine.Dar eu am sa tac si am sa merg inainte cu capul sus.Caci am pentru cine sa fac asta,si poate ca esti si tu una din acele persoane.Dar nu pot spune ca esti cea mai importanta.Am eu un inger acolo pe undeva ce ma vegheaza si ce-mi poarta de grija.Ea e acea persoana care nu ma judeca pentru ce ai reusit tu sa ma faci sa fiu si tot ea e acea persoana care-mi spune"Trecutul e trecut...si a trecut!"...Da a trecut si ca si el si azi un nou capitol din mintea mea.