Sa nu crezi

Aseara am stat putin afara.M-am asezat pe bordura gri si rece din fata blocului,cea de langa felinar.Mi-am aprins o tigare...privind cum se ridica fumul la cer,am zarit strajerul neobservat. Batranul felinar din fata blocului.M-a vazut si el.Am inceput sa vorbim.Mi-a spus o poveste...despre un baiat,dar mereu aceeasi fata,aceeasi poveste cu final nefericit,aceeasi poveste ce o spune tuturor celor care vor sa-l asculte.Se facea ca intr-o seara umeda de iulie,dupa o repriza de lacrimi venite din cer menite sa-i spele de pacate,2 copii,un baiat s-o fata,ce mergeau pe o carare ce se lumina la fiecare pas ce-l faceau impreuna.S-au oprit langa felinar.Batranul mi-a spus ca el o iubea nespus caci ea il aducea mereu cu picioarele pe pamant.Tot el mi-a spus ca erau atat de fericiti impreuna,radeau in hohote,se completau...intr-un cuvant se iubeau.Mult timp a trecut de atunci. Cei doi nu au mai trecut de mult in vizita la vechiul felinar ce le-a luminat prima intalnire in intuneric.Si parea atat de ciudat,caci viata s-a jucat cu el atat de mult,apoi l-a rasplatit prin ea.Intr-o seara baiatul de opreste din nou langa felinar...e nelinistit,e perturbat de absenta ei.Dar ea unde era?Departe isi spuse el...Dar nu.Ea veni langa el si il privi.I-a spus"Nu te mai vreau...".Baiatul speriat o strange in brate si ii spune"Dar eu te iubesc..." dar fetei nu-i pasa,si-l parasi.Ceata ii acoperi visele.Vedea forme prin ea,si incerca sa le atinga.Seara de sera...simtitind ca isi pierde mintile isi spuse "M-am indragostit de o amintire..."dar chiar asa era,caci eroul nostru din amintiri se hranea...atunci cand amintirile au pierit a pierit si el...Batranul felinar imi spuse"tu tinere,sa nu crezi in sentimente caci sunt iluzii.".Ma ridic usor,ma scutur si ma indrept spre scara...intorc o privire sictirita spre strajer,arunc mucul de tigara si-i strig"Eu cred in sentimente caci am curaj,dar tu?".