Ura de dinainte de Craciun

Ura imi inconjoara mintea-mi firava.Frigul de afara ma ingheata doar pe mine nu si sentimentele.Sufletu-mi e negru.Ura-mi curge-n vene spre calcaiul lui arhile,nervii sunt activati. Ura ma consuma,ma doboara.Suntem in 18 decembrie,la ora 20:36,temerile imi alimenteaza ura.Si o face mai puternica,mai intensa.Stau stana ca o statuie si astept.Astept un semn de la divinitate ca viata-mi nesemnificativa nu va fi mereu neagra si ca are un rost.Ma caut pe mine,caci m-am pierdut undeva departe...Unde sunt oare?La usa cui sa bat sa ma gasesc?La usa mintii mele caci trebuie sa ma calmez.Si nu pot.Viata imi da pe zi ce trece tot mai multe lovituri.Incerc sa plang,ca sa ma descarc dar nu pot.Cred ca un pictor orb imi deseneaza viata caci e plina de negru.Doar visele ma ajuta sa vad lumina pozitiva a vietii.Asa ca ma asez in pat si astept sa adorm sperand ca atunci cand ma voi trezi viata va fi roz.Dar nu e asa.Dupa un somn agitat de 2 ore,ura e mai intensa.Mi-a cuprins tot corpul.Visez ura,respir ura,mananc ura,simt ura,prin vene imi trece ura pura...In ochii mei se vede doar ura.Incerc sa ma controlez,sa-mi abtin ura.Aprind o tigare si astept...inca astept un semn.Am aprins inca 19 si n-a venit.Incerc sa sparg ceva,sperand ca ma voi descarca.Dar nu,intensitatea gandurilor,a cuvintelor acide ce-mi vine sa le rostesc creste.Si o data ce creste eu mor.Caci ma consum,lupt cu ura,incerc sa o stapanesc si aproape ca reusesc.Dar viata e ca un afrodisiac pentru ura.Ii da tot mai multe motive sa se intareasca.Incep sa ma gandesc ca poate ultima solutie ar fi sa ma arunc de la pervazul geamului meu de la etajul 3,dar oare cu asta as rezolva ceva?Nu cred.Mai e putin pana la Craciun...nu i-am scris mosului,caci stiu ca am fost obraznic,dar daca i-as scrie,i-as cere sa scoata toata ura din mine.As fi un copil aparte,ce nu vrea sa primeasca ceva de Craciun ci sa piarda...